Concediat de o promisiune: când AI-ul nu trebuie să funcționeze ca să-ți ia locul de muncă
Block a dat afară 4.000 de oameni invocând inteligența artificială. Tehnologia nu e încă pregătită să le facă treaba, dar asta nu mai contează: a devenit suficient să spui că va fi.
Știți povestea aia cu omul care și-a vândut casa pentru că a auzit la radio că vine inundația? Inundația n-a mai venit, dar casa era deja vândută, banii cheltuiți pe o barcă gonflabilă, iar vecinii îl priveau cu un amestec de milă și fascinație. Cam asta e povestea Block în martie 2026, doar că în loc de casă avem 4.000 de locuri de muncă, în loc de inundație avem inteligența artificială, iar în loc de barcă gonflabilă avem un CEO care crede sincer că a văzut viitorul.
Andrew Yang, fostul candidat la președinția SUA, a dat tonul la un eveniment din Washington cu o declarație pe care o traducem liber: "Dezastrul e aici." Yang folosește un termen mai colorat, "The Fuckening", pentru ceea ce el consideră a fi eviscerarea forței de muncă de către AI. Absolvenți de informatică conduc Uber-uri. Orașe întregi se golesc. Falimentele personale explodează. Tonul e apocaliptic, familiar și, în mod ciudat, reconfortant: dacă sfârșitul e deja aici, măcar nu mai trebuie să-l așteptăm. Dar ce se întâmplă când apocalipsa nu vine de la tehnologie, ci de la oamenii care o invocă?
Anatomia unei concedieri preventive
Pe 28 februarie, Block, compania din spatele Square și Cash App, a anunțat că renunță la aproximativ 4.000 de angajați. Aproape jumătate din forța de muncă. Motivul oficial: inteligența artificială. Jack Dorsey, CEO-ul Block și co-fondatorul Twitter (da, acel Twitter, cel care acum se numește X și e condus de un om care vrea să colonizeze Marte), a scris un memo intern în care explica decizia. "Instrumentele de inteligență pe care le creăm și le folosim, combinate cu echipe mai mici și mai plate, permit un nou mod de lucru." Sună bine. Sună vizionar. Sună ca un slide de PowerPoint la o conferință din Austin.
Problema e că nimeni din industrie nu pare convins că Block folosește AI-ul semnificativ mai mult decât orice altă companie tech de dimensiuni similare. Un fost angajat, care a vorbit sub anonimat de teama repercusiunilor profesionale, a confirmat că instrumente precum Claude Code de la Anthropic și Goose, agentul AI open-source al Block, sunt populare intern. Dar, a adăugat, "nu sunt sigur că Block folosește AI mai mult decât majoritatea celorlalte companii tech din ziua de azi, adică destul de mult." Tradus: da, toată lumea folosește AI. Nu, nimeni altcineva nu și-a concediat jumătate din companie din cauza asta.
Ethan Mollick, profesor la Wharton și unul dintre cei mai echilibrați analiști ai fenomenului AI, a fost neobișnuit de direct: "E greu de imaginat un câștig brusc de eficiență de peste 50% la nivel de firmă care să justifice tăieri organizaționale masive. Cred că merită să luăm justificarea cu un grăunte de sare." Când Mollick, care de obicei e entuziasmul personificat în privința capabilităților AI, îți spune să fii sceptic, probabil că merită să fii sceptic.
Există o explicație mai prozaică, desigur. Block s-a umflat masiv în timpul pandemiei: forța de muncă s-a triplat între 2019 și 2022. Multe companii tech au făcut la fel, iar multe au corectat deja. Dar "am angajat prea mulți oameni în pandemie și acum trebuie să-i dăm afară" nu e un mesaj care crește prețul acțiunilor. "Reinventăm compania prin AI" e.
AI-washing: noul greenwashing, dar cu mai puține plante
Termenul "AI-washing" circulă de ceva vreme în cercurile tech, dar Block l-a transformat într-un studiu de caz perfect. Ideea e simplă: folosești narațiunea AI ca paravan pentru decizii de business care au cu totul alte motivații. E fratele mai mic al greenwashing-ului, unde companiile își lipeau eticheta "eco" pe produse fabricate în condiții dezastruoase. Aici, lipești eticheta "AI-native" pe o restructurare clasică de corporate.
Într-un interviu cu Wired, Dorsey a sugerat că concedierile au fost o mișcare proactivă. "Ceva s-a schimbat cu adevărat în decembrie", a spus, referindu-se la avansurile în roboții de coding de la Anthropic și OpenAI. "A prezentat o opțiune de a schimba dramatic modul în care orice companie e structurată." Observați formularea: nu "tehnologia face deja munca a jumătate din companie", ci "a prezentat o opțiune". E diferența dintre "am construit un pod" și "am văzut un loc unde ar putea fi un pod". Între timp, oamenii care traversau râul înot au fost trimiși acasă.
Nu trebuie să construiești robotul care îți ia locul. Trebuie doar să convingi pe cineva că robotul va exista. Iar acel "cineva" nu e publicul larg, nu sunt angajații, nu sunt clienții. Sunt investitorii. După anunțul concedierilor, acțiunile Block au crescut. Piața l-a recompensat pe Dorsey pentru viziune, nu pentru rezultate. Investitorii, care au sume de neconceput investite în boom-ul AI, sunt nerăbdători să vadă semne că tehnologia chiar crește productivitatea. Orice semnal, chiar și unul fabricat, e binevenit.
Profeția care se împlinește singură (cu puțin ajutor de la Wall Street)
Aici lucrurile devin cu adevărat interesante, și prin "interesante" înțeleg "îngrijorătoare". Raffaella Sadun, profesoară la Harvard Business School, a explicat un mecanism pe care economiștii îl numesc profeție auto-împlinită. Funcționează așa: Block concediază 4.000 de oameni invocând AI. Acțiunile cresc. Alte companii observă. Directorii lor se gândesc: "Dacă Block poate face mai mult cu mai puțini oameni, iar piața îi răsplătește, de ce nu facem și noi la fel?" Și brusc, concedierile se multiplică, nu pentru că AI-ul chiar face treaba acelor oameni, ci pentru că a devenit la modă să spui că o face.
E ca și cum ai sta la coadă la un restaurant gol doar pentru că ai văzut pe cineva intrând. Apoi mai vine cineva care te vede pe tine la coadă. Apoi mai vine cineva. Restaurantul e tot gol, mâncarea e tot proastă, dar coada crește. Diferența e că, în cazul concedierilor AI, "coada" e formată din oameni care și-au pierdut locul de muncă.
Simon Johnson, economist la MIT și laureat al Premiului Nobel, a oferit o perspectivă istorică: de decenii, corporațiile americane au tratat "forța de muncă drept un cost de minimizat, nu o resursă de dezvoltat". AI-ul nu a inventat această mentalitate. A oferit doar un vocabular nou pentru ea. În anii '90, cuvântul magic era "restructurare". În anii 2000, "outsourcing". În anii 2010, "automatizare". Acum e "AI-native". Rezultatul e același: oameni care își pierd locul de muncă, iar un director care primește un bonus.
Concedierea preventivă e ca și cum ai da foc casei pentru că ai auzit că va ploua: logica e acolo, undeva, dar rezultatul e tot un morman de cenușă. Dorsey spune că, tăind oameni acum, Block va fi forțată să se reinventeze ca firmă "AI-native". E o logică circulară fascinantă: concediezi oamenii ca să ai nevoie de AI, nu pentru că AI-ul deja face treaba oamenilor.
Ce se pierde când dai afară oamenii care știu cum funcționează lucrurile
Sadun de la Harvard a ridicat un punct pe care puțini directori par să-l ia în considerare: cele mai promițătoare aplicații AI din companii nu vin de la conducere, ci de la angajați. Ea a dat exemplul unui inginer care și-a codificat cunoștințele despre operațiunile companiei într-un agent AI. Angajații juniori pot acum să adreseze botului întrebări banale, economisind timp. Dar, și aici e ironia, acel agent AI nu ar fi existat fără cunoștințele acumulate de inginer în ani de muncă. Dacă îl concediezi pe inginer, pierzi nu doar un angajat, ci și materia primă din care se construiesc instrumentele AI.
E ca rețeta de sarmale a bunicii mele. Ea nu a scris-o niciodată. Știa din mâini, din ochi, din mirosul care vine din oală la minutul 47. Dacă ai fi vrut să o "digitalizezi", ai fi avut nevoie de bunica vie, prezentă, dispusă să-ți explice de ce pune puțin zahăr în sos ("ca să nu fie acru, fată"). Dacă o trimiți acasă înainte să termini de notat, rămâi cu o rețetă incompletă și sarmale care au gust de carton.
Cunoașterea instituțională, acel amestec de experiență, context și intuiție pe care angajații veterani o acumulează în ani de muncă, nu se transferă automat în modele AI. Trebuie extrasă, structurată, validată. Procesul e lent și necesită exact oamenii pe care Block tocmai i-a concediat. Unul dintre foștii angajați a observat că reinventarea companiei "va depinde de moralul inginerilor rămași", care "probabil nu e prea grozav". Unii dintre cei rămași raportează deja că sunt copleșiți de volumul de muncă crescut. Surpriză: când dai afară jumătate din oameni, cealaltă jumătate are de făcut dublu.
Mai e un efect pervers pe care Sadun l-a identificat: când o companie concediază oameni din cauza AI-ului, transformă tehnologia într-un competitor în ochii angajaților rămași. De ce ai contribui la dezvoltarea unui instrument care tocmai a fost folosit ca justificare pentru a-ți concedia colegii? Motivația de a integra AI-ul în munca ta zilnică scade dramatic când AI-ul e prezentat ca înlocuitorul tău, nu ca asistentul tău.
Lecția românească: outsourcing-ul care mușcă înapoi
În România, unde outsourcing-ul tech e sport național, ideea că poți fi înlocuit de un bot pe care tu l-ai antrenat e un fel de ironie cosmică pe care nici Caragiale nu ar fi scris-o mai bine. Conform datelor Eurostat din 2025, România are aproximativ 130.000 de specialiști IT, dintre care o proporție semnificativă lucrează pentru clienți externi, inclusiv companii americane de dimensiunea Block. Profesorul Dragoș Iliescu de la Universitatea București, specialist în psihologia organizațională, mi-a spus că "fenomenul AI-washing va avea un efect de domino asupra pieței de outsourcing din Europa de Est. Companiile care externalizează vor folosi narațiunea AI pentru a renegocia contracte sau a reduce echipe, indiferent dacă tehnologia justifică asta."
Clujul, "Silicon Valley-ul de Ardeal" cum îi place să se auto-intituleze, are deja motive de îngrijorare. Multe dintre companiile locale lucrează pe proiecte de dezvoltare software pentru clienți americani. Dacă acei clienți decid că AI-ul poate înlocui echipele de dezvoltare, nu contează că AI-ul nu poate de fapt să facă asta. Contează că directorul financiar a citit despre Block și vrea și el să "devină AI-native". Conform unui raport al Asociației Patronale din Industria de Software și Servicii (ANIS) din 2025, aproximativ 40% din veniturile industriei IT românești provin din contracte de outsourcing cu companii din SUA și Europa de Vest. Orice tendință de "AI-washing" în acele companii se va simți direct în conturile firmelor românești.
Dar există și o latură mai nuanțată. Programatorii români care au construit instrumentele interne ale companiilor occidentale dețin exact acea cunoaștere instituțională despre care vorbea Sadun. Sunt oamenii care știu de ce un anumit API returnează erori marți dimineața, de ce baza de date se comportă ciudat la final de lună, de ce acel bug din 2019 n-a fost niciodată reparat ci doar "ocolit" printr-un hack elegant. Această cunoaștere nu e în niciun document. E în capetele lor. Iar noua obsesie pentru agenții AI "agentici" presupune exact extragerea și codificarea acestei cunoașteri, un proces care, ironic, necesită prezența și cooperarea oamenilor pe care vrei să-i înlocuiești.
Cristian Dascălu, antreprenor tech și investitor în startup-uri românești, a observat într-un podcast recent că "în România, concedierile motivate de AI vor veni cu o întârziere de 6-12 luni față de SUA, dar vor fi amplificate de faptul că piața noastră e mai mică și mai dependentă de clienți externi." E un calcul simplu: dacă 10% din contractele de outsourcing sunt renegociate sub pretextul AI-ului, asta înseamnă pierderi de sute de milioane de euro pentru industria IT românească. Nu pentru că AI-ul chiar face treaba mai bine, ci pentru că narațiunea spune că o face.
Calitatea medie a roboților și nostalgia excelenței umane
Să fim corecți: AI-ul a avansat enorm. Noua generație de agenți AI poate crea modele financiare, poate genera prezentări, poate scrie cod funcțional. Dar "funcțional" nu e același lucru cu "bun". Studiile recente arată consistent că oamenii care lucrează cu AI produc rezultate mai bune decât AI-ul care lucrează singur. Calitatea output-ului AI este, în medie, mediocră. E suficient de bun pentru un prim draft, pentru o schiță, pentru un punct de plecare. Nu e suficient de bun pentru un produs finit.
Gândiți-vă la diferența dintre o masă de la IKEA și una făcută de un tâmplar. Ambele susțin o farfurie. Dar una are suflet, iar cealaltă are un manual de instrucțiuni în care lipsește întotdeauna un șurub. AI-ul, în stadiul actual, e IKEA-ul muncii intelectuale: accesibil, rapid, funcțional, dar fără acea calitate care vine din experiență și judecată umană. Automatizarea grăbită și neglijentă, care înlocuiește muncitori cu mașini inferioare, e o pierdere pentru toată lumea, a spus Johnson de la MIT.
Mustafa Suleyman, șeful AI de la Microsoft, a declarat luna trecută că "cea mai mare parte, dacă nu toată" munca de birou va fi complet automatizată în următoarele 12-18 luni. E o predicție pe care o putem verifica. Punem un reminder în calendar pentru septembrie 2027 și vedem. Dar între timp, oameni reali își pierd locuri de muncă reale pe baza unor predicții care ar putea fi la fel de precise ca cele ale meteorologilor despre vremea de peste două săptămâni.
Ceea ce mă deranjează nu e predicția în sine. Poate Suleyman are dreptate. Poate în 18 luni AI-ul va fi suficient de bun încât să înlocuiască majoritatea muncii de birou. Dar dacă nu e? Dacă, așa cum s-a întâmplat cu mașinile autonome (care urmau să fie omniprezente "în doi ani" din 2016 încoace), progresul e mai lent decât promisiunile? Oamenii concediați acum nu vor fi reangajați. Cunoașterea lor instituțională va fi pierdută. Iar companiile care au tăiat prematur vor descoperi că au nevoie de oameni pe care nu-i mai pot găsi.
Vizionarul sau piromanul: cele două fețe ale lui Dorsey
Jack Dorsey e un personaj fascinant prin consistența inconsistenței sale. A co-fondat Twitter, apoi a fost dat afară, apoi a revenit, apoi a plecat din nou. A transformat Block dintr-un cititor de carduri într-un conglomerat fintech, apoi l-a umflat cu angajați în pandemie, apoi i-a concediat pe jumătate invocând AI-ul. Fiecare mișcare e prezentată ca viziune. Fiecare eșec e reinterpretat ca lecție. E CEO-ul ca artist: fiecare decizie e o performanță, iar publicul (investitorii) aplaudă sau huiduie în funcție de narațiune, nu de substanță.
Sadun de la Harvard a formulat dilema perfect: Dorsey ar putea fi un vizionar care inaugurează un nou tip de companie, sau ar putea fi, cum a spus ea, "cineva care seamănă semințele propriei distrugeri". Ambele variante sunt posibile simultan, ceea ce face situația și mai frustrantă. Dacă Block reușește să devină cu adevărat o companie AI-native și livrează produse mai bune cu jumătate din angajați, Dorsey va fi studiu de caz la Harvard. Dacă nu, va fi studiu de caz la Harvard oricum, dar în capitolul despre hubris.
Ceea ce mă îngrijorează nu e Dorsey în sine. E efectul de demonstrație. Companiile tech se copiază unele pe altele cu o viteză și o lipsă de discernământ care ar face invidios orice elev de clasa a VII-a. Dacă Block a făcut-o și piața a aplaudat, cât timp va trece până când alte companii vor face la fel? Câți directori financiari stau acum în ședințe și spun: "Dacă Dorsey a tăiat 50%, noi de ce nu tăiem măcar 30%?"
Răspunsul, conform economiștilor cu care am vorbit, e: nu mult. Johnson de la MIT a studiat istoria transformărilor tehnologice și a observat un pattern: în fiecare ciclu, există o perioadă de "entuziasm distructiv" în care companiile fac tăieri masive bazate pe promisiuni tehnologice, urmate de o perioadă de regret când descoperă că tehnologia nu era chiar atât de pregătită. Problema e că, în intervalul dintre entuziasm și regret, oameni reali suferă consecințe reale.
Oamenii care lucrează în AI au profețit sfârșitul muncii de birou de la începuturile domeniului. Acum tehnologia e aici, și alarmismul e mai zgomotos ca niciodată. Dar poate că întrebarea corectă nu e "va înlocui AI-ul muncitorii?", ci "cine decide ritmul înlocuirii și în beneficiul cui?". Când un CEO concediază 4.000 de oameni și acțiunile cresc, răspunsul e destul de clar. Nu e în beneficiul celor 4.000. Nu e neapărat nici în beneficiul companiei pe termen lung. E în beneficiul narațiunii. Iar narațiunile, spre deosebire de oameni, nu au rate la bancă.
inspired by: Imagine Losing Your Job t... »
Jurnalistă tech cu fascinație genuină pentru inovație și o doză sănătoasă de scepticism. Transformă jargonul Silicon Valley în povești pentru oameni normali.
Ai putea citi și
90 de milioane de oameni fără internet: cum arată o țară deconectată de la lume
Iranul trăiește cel mai lung blackout total de internet din istoria sa recentă, iar combinația dintre cenzura de stat și distrugerile fizice de infrastructură face ca nimeni să nu știe cu adevărat cât va dura.
AI-ul E Mai Creativ Decât Tine
Un studiu pe 100.000 de oameni arată că inteligența artificială bate omul de rând la creativitate. Dar înainte să intri în panică, citește litera mică.
Anthropic refuză să ucidă pentru Pentagon. Acum plătește prețul.
Cea mai safety-conscious companie AI din lume a ajuns pe lista neagră a Departamentului Apărării. Și asta ridică o întrebare pe care nimeni nu vrea să o pună cu voce tare.
